79.
Noi plutim cu pânza-ntinsă
1. Noi plutim cu pânza-ntinsă către ţărmul cel ceresc;
Noaptea se retrage-nvinsă, zori de ziuă se ivesc.
2. Se arată ţărmu-n zare, în lumină-nvăluit;
Doar puţină încordare şi-orice trudă s-a’ sfârşi.
3. Chiar de-ameninţă furtuna, nimeni nu va fi răpus.
Barca e pe mână bună, o conduce chiar Isus.
4. Dacă valuri spumegate vasul să înghită vor,
Ele amuţesc certate de-al Lui glas poruncitor.
5. O, ce mare fericire, când acolo vom sosi
Şi a Domnului mărire pe toţi ne va-nvălui!