77.
Smeriţi privim pe Domnul nostru
1. Smeriţi privim pe Domnul nostru pe-altarul crucii răstignit;
El suferă dispreţ şi moarte, cu trupul frânt, pe lemn zdrobit.
R:
De moartea Lui smeriţi ne-amintim, Cel de Tatăl preaiubit,
Şi strânşi în sfântu-I Nume-acum, ne închinăm lui Dumnezeu.
2. Gândim la fruntea-ncununată cu spini ce-o fac să sângere,
Veşmânt de purpură El poartă şi-o trestie I-au pus în mâini.
3. În noaptea grelei suferinţe, când pe Golgota Se jertfea,
Strigat-a: „Dumnezeul Meu sfânt, de ce M-ai părăsit, de ce?“
4. „Sfârşitu-s-a“, a fost cuvântul rostit ’nainte de-a muri.
„Eu Ţie, Tată, Îmi dau Duhul“, a zis şi capul Şi-a plecat.
5. Privim la trupul ce străpuns e de cuie şi de suliţă
Şi, copleşiţi, ne închinăm toţi, prin sfânta jertfă ce-a adus.