67.
Cu-n mare preţ
1. Cu-n mare preţ m-ai cumpărat şi nu mai sunt al meu;
Chiar sângele Ţi l-ai vărsat, ca-n veci să fiu al Tău.
Fără preţ îmi era viaţa, dar murind m-ai înviat
Şi-ndreptând spre Tine faţa, inima pe veci Ţi-am dat.
Cu-atâta dragoste aştept să ne-ntâlnim în cer
Şi acum viaţa să Ţi-o-nchin, doar harul Tău îl cer.
2. Atât de mult m-ai preţuit, c-ai vrut să fiu al Tău;
Şi Tu, Cel de nepreţuit, Te-ai dat să fii al meu.
Viaţa Ta preafericită Ţi-ai jertfit şi m-ai aflat,
Eram oaia rătăcită, de-aceea m-ai căutat.
Te-a copleşit atât amar ce-aici Tu l-ai gustat,
De-ai revărsat belşug de har în duhu-mi însetat.
3. Un gol adânc, haos eram, întunecat, pustiu,
Dar m-a-nnoit al Tău Cuvânt şi-s al Luminii fiu.
Lumea-n mic e-a mea fiinţă... Umple-o Tu, cum eu nu pot,
Mai presus de-orice dorinţă, numai Tu poţi totu-n tot.
Doresc mereu să m-adâncesc în Tine, Cerul meu,
Şi Te cuprind, când Te primesc în mine, templul Tău.
4. Tu Rai îmi eşti, Cel Preaînalt, Lumina lumii-ntregi,
Acest tărâm cu celălalt din nou în mine-l legi.
Ca podoabă în zidire Tu ai pus fiinţa mea,
Căci reverşi în noua-mi fire frumuseţe din a Ta.
Isuse-n Tine-s ai mei sorţi ce-n rai am moştenit,
Căci mi-ai deschis a’ sale porţi, prin viaţa ce-ai jertfit.