55.
Când furtuna vâjâie
1. Când furtuna vâjâie năprasnică
Şi-al tău cer albastru ţi l-a-ntunecat,
În loc să-ţi pleci capul tău, îndurerat,
Gândeşte cât bine Domnul ţi-a făcut!
R:
Te gândeşte ce mult bine El
Ţi-a făcut întruna pân’- acum!
Pune-L înaintea ta atunci
Şi vedea-vei cât de mare este El!
2. Când pe calea plină de alunecuş,
Tu te clatini sub povara ta cea grea,
La-cea Mână tare tu să te gândeşti,
Ce de-atâtea ori te-a binecuvântat.
3. Când pe drumul tău pe-acest pământ tu pierzi
O comoară scumpă şi iubită mult,
La cereasca moştenire să gândeşti,
Ce te-aşteaptă sus, în slavă, la Isus!
4. Binecuvântează dar neîncetat
Pe-acest Tată, care-n fiecare zi
Varsă peste tine bogăţia Lui,
Bogăţia dragostei Lui de nespus!