53.
Când sufletu-mi se-apleacă sub cruce
1. Când sufletu-mi se-apleacă sub cruce obosit,
Privesc spre Tine, Doamne, spre tot ce-ai suferit.
Şi-atunci primesc odihnă, prin jertfa ce-ai adus,
Şi noi puteri de viaţă, să mă ridic mai sus.
2. Când sufletu-mi se frige sub al durerii jar,
Privesc spre Tine, Doamne, spre chinul Tău amar.
Izvoare nesecate din crucea Ta ţâşnesc
Şi setea-mi arzătoare deplin mi-o potolesc.
3. Când sufletul, de teamă, mi-e prins şi zbuciumat,
Privesc spre Tine, Doamne, spre chinul ce-ai răbdat.
Şi-atunci primesc lumină şi-ncredere şi-avânt,
Căci harurile toate în crucea Ta doar sunt.