44.
Întregul soare
1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune, ce e veşnic nouă,
Mărirea Ta, ce ştii s-o mărgineşti!
R:
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
Al lumilor Poet slăvit!
Poema Ta este-a lor armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.
2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta, ascunsă-n nesfârşit.
Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.
3. Se mişcă tot cum nu se poate spune,
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;
Dar eu în Tine am găsit pe-Acela
Ce-mi împlineşte noul simţ ceresc.
4. Atâtea legi nespus de felurite
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări,
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.
5. Te-ai îmbrăcat în omenească fire
Şi-ai ispăşit călcările de legi;
M-a copleşit, Isuse,-a Ta iubire,
Acuma poţi cu orice să mă legi.
R. final:
Legată-i inima de-aşa iubire,
În faţa Ta mă simt prea mic,
Dar pot să-Ţi cânt dumnezeiasca-Ţi fire,
Căci Tu eşti totul, eu nimic!