422.
E plin de miraje pământul
1. E plin de miraje pământul
De patimi ce-atrag în noroi.
Muşcăm din păcat tot mai lacomi,
Şi tot mai flămânzi şi mai goi.
R:
Dar sus, la Golgota, pe cruce,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
La tainica vremii răscruce,
Ne-aşteaptă cu lacrimi, Isus!
2. În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec,
Crezându-se domni peste clipă,
Cu clipele-alăturea trec.
3. Tu, rege al vremilor noastre,
Tu, om, ce străbaţi prin stihii,
Tu ştii să te înalţi către astre,
Dar taina supremă n-o ştii.
R. final:
Tu nu ştii că sus, pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Te-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!