408.
Iubirea Ta
1. Iubirea Ta e-un curcubeu purtat de stele peste fruntea mea.
Iubirea Ta e ca parfumul unui crin de pace plin.
Iubirea Ta e o minune că exist / și că Îți pot cânta.
Iubirea Ta e revărsarea primăverii-n palma mea.
Iubirea Ta e dorul aripii întinse peste-un cer senin,
când ochii mei se scaldă-n raze-n chipul Tău divin
și când m-ascunzi în pacea Ta Isus, viața mea.
2. Venirea Ta, când vei chema și toți ai Tăi spre Tine vor zbura,
Spre țara Ta, spre tot ce-n glorie vom fi intrând în ea,
Venirea Ta, fiind cu toți asemeni Ție / când Te vom vedea,
Când dor din dor găsi-va tihnă-ntr-o clipită-n slava Ta.
Venirea Ta, de-i așteptarea cât de grea m-alin privind spre ea
și iar Te chem / și iar m-atingi cu mângâierea Ta
și iar m-ascunzi în pacea Ta Isus, viața mea!
3. Privirea Ta, îmi luminează pașii-n taină-n drumul către cer.
Când sunt trudit găsesc în ea nădejdi din glorii ce nu pier.
Privirea Ta ... Tăcerea dragostei divine / e cuprinsă-n ea.
Privirea Ta, așterne nuferi peste clipa cea mai grea.
Privirea Ta, chiar când mă mustri cu iubire m-adâncesc în ea,
Să pot să-mi văd întreaga viață / prin privirea Ta
ca harul Tău să-l știu cânta Isus, Viața mea.