369.
Tu totdeauna, Doamne
1. Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
Şi nicio clipă singur nu mă laşi,
Tu eşti mereu puterea ce mă ţine,
Din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu mă laşi, nici nu mă uiţi vreodată,
Din mâna Ta o clipă nu m-arunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu şi-atunci.
2. Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
Cu Tine-n rând veghez în ceas târziu.
Când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea,
Şi când mă bucur, totdeauna ştii.
Tu nu m-arunci, Isuse, de la Tine
Şi eşti mereu în mine ca o stea,
În suflet Tu mi-ai pus nădejdi depline,
Cum nimeni altul nu le poate da.
3. Au fost odată şiruri de păcate,
Dar sângele iertării a scris: Nu!
Oricâte-au fost, Tu le-ai purtat pe toate,
Povara grea ai dus-o, Doamne, Tu.
Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
Când valuri vin şi vânturi grele bat,
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr,
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat!