368.
Ce ferice e de omul
1. Ce ferice e de omul care-n toată viaţa lui
Cugetă ziua şi noaptea la Cuvântul Domnului!
Cugetă ziua şi noaptea
La Cuvântul Domnului, Domnului!
2. De păcat el se fereşte şi de drumul celor răi,
Cu-al lor sfat nu se uneşte, căci urăşte-ale lor căi.
Cu-al lor sfat nu se uneşte
Căci urăşte-ale lor căi, ale lor căi.
3. Ce lumină, ce comoară este un astfel de om,
Se aseamănă în totul cu un mândru, frumos pom!
Se aseamănă în totul
Cu un mândru, frumos pom, frumos pom:
4. Care lângă o fântână înadins e răsădit;
El îşi dă umbra la vreme şi rod bun şi mult dorit.
El îşi dă umbra la vreme
Şi rod bun şi mult dorit, mult dorit.
5. Dar, întocmai ca şi pleava care-i spulberată-n vânt,
Aşa cei fărădelege vor fi şterşi de pe pământ.
Aşa cei fărădelege
Vor fi şterşi de pe pământ, de pe pământ.