351.
E o Stâncă ce de veacuri
1. E o Stâncă ce de veacuri stă în valuri neclintit:
Adăpost oricărui suflet care-i luat de-al vieţii val.
R:
Stânca mea, a mea cetate, locul meu de adăpost,
Al meu sprijin în necazuri e Isus, Isus Hristos.
2. Urlă marea-nfuriată, vântul şuieră-mprejur;
Însă eu stau fără teamă pe-a mea Stâncă veşnică.
3. În zadar furtuna bate şi e noapte-n jurul meu;
Liniştit eu stau pe Stâncă, zorii zilei aşteptând.
4. Spune-mi, suflet luat de valuri, e Isus şi Stânca ta?
Dacă nu e, vin' degrabă şi ia-L ca Mântuitor!