338.
Iubiţi prieteni
1. Iubiţi prieteni, astăzi chiar gândul să vă tacă!
Ce har: azi trece Domnul prin viaţa-ne săracă!
Venind din veşnicie, pe-a veşniciei cale,
Cerească bogăţie El dă făpturii Sale.
2. Nespusa Lui mărime, ştiind s-o mărginească,
În inima micuţă vrea azi să locuiască.
E o minune veche ce veşnic este nouă:
Cum uriaşul soare stă într-un strop de rouă.
3. Înaltele Lui gânduri cât sunt de ne-nţelese!
Clipitelor, din fapte, îmbrăcăminte ţese,
Ca necurmat să schimbe a' noastre vieţi 'nnoite;
Dar El ce haine poartă? De nimenea urzite!
4. Veniţi deci azi, prieteni: a sta nu se mai poate,
Cu flori întâmpinaţi-L, din brazdele Lui luate!
Şi inima-amorţită, privindu-L, se dezgheaţă,
Bând apa Vieţii Sale, ce-i dă o nouă viaţă.
5. Şi Lui cântaţi, prieteni, un cântec de mărire:
„Din moartea celor vechi, Tu azi scoţi o nouă fire
Ce, strâns legată-n Tine, dă roade-n veşnicie,
Acolo-ntreaga fire Îţi cântă: Slavă Ţie!“