30.
Cum aş putea să nu vestesc
1. Cum aş putea să nu vestesc
Al Tău har, Doamne, mila Ta,
Tu, care cruce-ai suferit
Şi pe lemn ai fost răstignit?
Să-mi fie teamă-a Te urma
Şi Numele-a-Ţi mărturisi?
Între tâlhari Tu ai fost pus
Şi-ai fost lovit pentru păcat.
Ca un laş să mă ruşinez,
De Împăratul renegat,
Ce fărdelegea mi-a purtat,
Cu sânge m-a răscumpărat?
Da, să se ştie pe pământ
Ce mare e iubirea Ta.
Până în clipa când în cer
Noi vom cânta imnul etern.
2. Să se înalţe ruga mea,
Auzi-mi, Doamne, glasul slab,
Dorinţa mea s-o împlineşti,
Spre slava Ta eu să rodesc.
S-ajung eu, oare, a slăbi,
De teamă să nu pot vesti,
Credinţa a-mi tăgădui,
De Tine să nu pot vorbi?
Când înaintea Ta voi sta,
O, Doamne, ce-aş putea să-Ţi spun,
Tu, care-atât ai suferit,
Pe cruce chiar Tu Te-ai jertfit?
Ajută-mă, Tu, Domnul meu,
Pe Tin' să Te vestesc mereu,
În aşteptarea clipei când
Toţi vom da slavă Mielului.