299.
De sus, din slava senină
1. De sus, din slava senină,
Tatăl priveşte pe-ai Săi.
//: Mâna-I suspinul ţi-alină:
Mai mult de-atât, ce mai vrei? ://
2. Iar când vuieşte furtuna
Şi fierb de ură cei răi,
//: Domnul ţi-e scut totdeauna:
Mai mult de-atât, ce mai vrei? ://
3. Când plângi şi gemi de durere
Şi-n lacrimi scalzi ochii tăi,
//: Domnu-i a Ta mângâiere:
Mai mult de-atât, ce mai vrei? ://
4. Şi când, în ceasuri supreme,
Nu ştii nici ce să mai ceri,
//: O, crede-n El, nu te teme!
Mai mult de-atât, ce mai vrei? ://