298.
Mai presus de lume
1. Mai presus de lume, mai presus de tot,
Te slăvim pe Tine, Doamne Savaot.
Soarele şi luna ştiu că vor cădea,
Dar, pe veşnicie, Tu vei rămânea.
2. Cerul şi pământul vor pieri curând,
Tu vei fi acelaşi, Doamne, orişcând.
Iar când toate, toate, se vor nimici…
Dă-mi mereu cântare să Te pot slăvi!