291.
Al meu eşti, Isuse
1. Al meu eşti, Isuse: ce mult Te iubesc!
A lumii plăcere eu n-o mai doresc.
Tu eşti Salvatorul şi Îţi mulţumesc,
De-aceea, Isuse, nespus Te iubesc!
2. Ca să mă răscumperi, pe cruce-ai murit
Şi spinii-a Ta frunte adânc au rănit.
Întâi m-ai iubit Tu, în veci Te slăvesc,
Şi-acum, o, Isuse, nespus Te iubesc!
3. În viaţă şi-n moarte, Isus, Te doresc;
Slăvesc al Tău Nume atât cât trăiesc.
Şi umbrele morţii, de mă copleşesc,
Pot spune: Isuse, mereu mă iubeşti.
4. În faţa măririi, la tronul de sus,
Uita-voi necazul ce-n urmă-a apus.
Cununa de slavă atunci o primesc,
Mă-nchin şi-Ţi voi spune: Isus, Te iubesc!