273.
De n-ai fi Tu
1. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici ziua,
Cu toate razele-i divine,
Nici semănatul, nici culesul,
Căci toate sunt şi cresc prin Tine.
R:
//: De n-ai fi Tu ://, n-ar fi nicicând vreun bine;
//: Căci harul tot ://, Isus, e numa-n Tine.
2. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici seara,
Cu dulci întoarcerile-acasă,
Nici toamna şi nici primăvara,
Căci totul mâna Ta ni-l lasă.
3. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici noaptea,
Cu odihnirea-nnoitoare,
Nici trecerea ce primeneşte,
Căci toate sunt a Ta lucrare.
4. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zorii,
Nici dimineaţă şi-nviere,
Nici tinereţea, nici cântarea,
Căci tuturor eşti Tu putere.
5. Dar toate-acestea, toate, toate
Şoptesc şi strigă spre-orişicine
C-ai fost, că eşti şi vei fi Veşnic,
Frumos şi Adevăr şi Bine.