267.
Fericit, mântuit
1. Fericit, mântuit, eu slăvesc şi ador azi
Sângele-Ţi minunat ce mi-a spălat vina.
O, ce mult m-ai iubit suferind pentru mine:
Moarte chiar ai primit pironit pe cruce.
R:
Prin har Te slăvim acum, Mântuitorule.
O, ce mult ne-ai iubit! Îţi mulţumim.
2. Vindecat-ai, Isuse, durerile mele;
Mi-ai dat pace, iertare şi fericire.
Numai rănile Tale, Isuse, adus-au
Toate-aceste mari daruri de care mă bucur.
3. Doamne-acum eu Te 'nalţ şi măresc harul Tău sfânt,
Harul Tău minunat ce Te-a dus la moarte;
Harul Tău cel bogat ne-ncetat e la lucru,
Zi de zi el mi-arată a Ta-ndurare.