265.
Stânca veacurilor, Tu
1. Stânca veacurilor, Tu,
Adăpost unde m-ascund:
Când din coasta ce-au străpuns
Sângele care a curs
Curăţă pe orice om
De-orice vină şi păcat.
2. Ale mele încercări
Să fac bine tot mai mult,
Zelul meu chiar ne-ncetat,
Lacrimile ce-am vărsat
Nu pot şterge vreun păcat:
Al Tău sânge, numai el.
3. M-ai atras la Tine când
Nu Te căutam, Isus!
Chiar Tu eşti dreptatea mea,
Însăşi mântuirea mea;
M-ai spălat cu sânge sfânt,
M-ai adus la Tatăl Tău.
4. Când sfârşitu-mi va veni,
Spre-al Tău cer mă voi 'nălţa
Şi cu-ncredere atunci
Numai Ţie-Ţi voi cânta:
Stânca veacurilor, Tu,
Adăpost în orice timp.