261.

Tată ceresc, prin har

1. Tată ceresc, prin har în faţa Ta noi ne plecăm Şi pentru daru-Ţi de nespus noi toţi Te adorăm. Singuru-Ţi Fiu, plăcerea Ta dinainte de timp, Dragostea Ta L-a dat la moarte pentru cel căzut. 2. L-ai dat, deşi ştiai tot ce aici va-ntâmpina. Încununat cu spini, cu mantie de purpură. Şi-n acel ceas de chin suprem păcatul ne-a purtat. El, Mielul sfânt, de Tine chiar pe cruce-a fost zdrobit. 3. Tată, e mai presus de noi misterul dragostei. Nici oamenii, nici îngerii n-ating adâncul ei. Ce suntem noi, ca să ne dai atâta har mereu? Noi Te-adorăm pe Tine, Tată, şi pe Fiul Tău.