250.
Tu porţi de grijă, Doamne
1. Tu porţi de grijă, Doamne, cum ai făcut mereu,
Când noi în rugăciune venim la tronul Tău.
De ce să ne mai temem, să ne îngrijorăm,
Când harul se-nnoieşte cu fiecare zi?
2. Ne ostenim în lucru, cuvântul semănăm,
Dar ca el să rodească noi Ţi-l încredinţăm.
Doar Tu dai biruinţă Cuvântului vestit:
Ce-am început cu Tine duci Tu la bun sfârşit.
3. Şi dacă nu va merge cum noi am plănuit,
Tu vei purta de grijă cum nici n-am bănuit.
De-aceea nu ne temem, lucrăm necontenit.
Curând privi-vom veseli cum ne-ai călăuzit.