248.
Pe-al Tău Fiu
1. Pe-al Tău Fiu, ca Miel de jertfă,
L-ai ales Tu, Dumnezeu.
Tu ai mers cu El la cruce,
De iubire îndemnat.
Chinul şi durerea Sa
Au străpuns inima Ta.
L-ai dat celor făr'delege:
Cine poate înţelege?
2. Iar în ceasul de-ntuneric,
Înainte de-a muri,
Rana Lui cea mai adâncă
A fost că L-ai părăsit!
N-ai răspuns când a strigat
Şi Lui nu Te-ai arătat.
Chiar păcat a fost făcut El,
Să nu mergem la pierzare.
3. O, cu ce plăcere mare
Azi priveşti spre Fiul Tău!
Cel glorificat în ceruri,
Aşezat pe tronul Tău,
Intonează-n noi un cânt
Ce nu va sfârşi nicicând.
Tată-Ţi dăm prin El onoare,
Slavă, cinste, adorare!