232.
Ce mare chin
1. Ce mare chin, ocară şi ruşine
Şi ce necaz şi suferinţe mari
Când Tu în trup ai îndurat, Isuse,
Mânia toată a lui Dumnezeu!
2. Tu aşteptai ca milă să se-arate,
Dar nimeni n-a-nţeles durerea Ta
Şi-ai fost abandonat de toţi în moarte.
Mângâietori Tu n-ai avut deloc.
3. Vrăjmaşii Tăi priveau cu nepăsare
La chinul greu ce Tu îl sufereai
Şi doar batjocuri, chinuri, defăimare,
Insulte fără număr ai primit.
4. Ai împlinit smerit şi cu blândeţe
Lucrarea grea, ce Tatăl Tău Ţi-a dat,
Şi duhul Tău, în mâinile-I divine,
Biruitor, I l-ai încredinţat.
5. Isuse scump, Îţi înălţăm cântare
Şi Te slăvim, căci moarte-ai suferit!
Îţi mulţumim, Ţi-aducem adorare,
Căci Tu pe Dumnezeu L-ai proslăvit.