224.
O, cine poate să vestească
1. O, cine poate să vestească azi cât de mult Tu ne-ai iubit?
O, cine poate să cunoască cât de mult Tu ai suferit?
Cum merge oaia la tăiere, aşa ai mers la Golgota,
Şi-acolo-a morţii grea durere
Tu ai luat-o-asupra Ta.
2. Înconjurat de întuneric, lui Dumnezeu Te-ai dedicat.
Spre slava Lui ce ţine veşnic, de bunăvoie Tu Te-ai dat.
Ai revelat a Ta iubire, când omul ură-a arătat.
Tu, Doamne,-ai dus la-ndeplinire
Ce Dumnezeu Ţi-a-ncredinţat.
3. Iubire făr' asemănare, Tu Însuţi pentru noi Te-ai dat,
Ca judecata şi pedeapsa să nu ne-atingă niciodat'!
Blestemul l-ai purtat, Isuse, când Tu păcat ai fost făcut.
Pe Tin' păcatele-au fost puse,
Când ispăşire ai făcut.
4. Ţi-aducem adorând mărire şi cinste Ţie, Miel divin.
Curând cu-a cerului oştire, noi laudă-Ţi vom da deplin.
O, Miel, Tu pentru noi pe cruce ai fost odată-njunghiat,
Salvare pentru a aduce
Prin sângele ce Ţi l-ai dat.