219.
Pe-ai Săi, El, Domnu,-i ştie
1. Pe-ai Săi, El, Domnu,-i ştie
Oriunde s-ar afla.
Când singuri par să fie,
Sunt în prezenţa Sa.
El îi conduce-n toate,
Mereu îi va păzi;
În viaţă şi în moarte
Sunt ai Lui pe vecii.
2. Pe-al Său popor îl ştie:
Sunt cei ce în El cred.
Deşi ei nu-L văd încă,
În El mereu se-ncred.
Cuvântul, a lor hrană,
Ei Îl mărturisesc;
Umblând în neprihană,
Smeriţi, ei Îl cinstesc.
3. El Însuşi, prin pustie,
Îi va călăuzi.
Victorie, tărie
În luptă le va fi.
La capătu-alergării,
Când lupta va sfârşi,
Vor merge sus, acasă,
Şi se vor odihni.