184.
Tu mi-eşti dulce mângâiere
1. Tu mi-eşti dulce mângâiere, scumpul meu Mântuitor;
Eu simt mare-nviorare când ascult Cuvântul Tău.
Tu eşti singurul meu sprijin, împlini-vei tot ce-ai spus;
Mi-am găsit totul în Tine, sunt de-acum numai al Tău.
2. Când sunt slab, eu vin la Tine, Tu îndată mă-ntăreşti;
Când sunt trist, eu Îţi spun Ţie, Tu atunci mă-nveseleşti.
Orice grijă şi povară eu asupra Ta le-arunc
Şi atunci rămân în pace, căci iubirea Ta mi-e scut.