178.
Sărac şi fără vază-n lume
1. Sărac şi fără vază-n lume, Isus trecut-a pe pământ;
N-avea nimic din strălucirea ce răspândea în cerul sfânt.
Mărirea Lui Şi-a dezbrăcat El, care totul a făcut;
Un chip de rob El a luat şi într-un staul S-a născut.
2. Cu viaţa fără de prihană pe Dumnezeu El a slăvit;
Al Lui Cuvânt, fără-ncetare, lumină mare-a răspândit.
Iubirea-I făr' de-asemănare pe păcătoşi a căutat;
În prea bogata Sa-ndurare pe mulţi bolnavi a vindecat.
3. Viaţa Lui a fost iubire, numai lumină, mare har;
Dar lumea, în a ei orbire, I-a dat să bea pahar amar.
Întâmpinat cu-mpotrivire, neînţeles, dispreţuit,
Străpuns, în mare suferinţă, a fost pe cruce răstignit.
4. De bunăvoie-a mers la moarte, să poarte-al nostru greu păcat,
Cu Dumnezeu neavând parte, atunci, zdrobit, El a strigat:
„De ce M-ai părăsit Tu, Doamne?“ şi duhul apoi Şi l-a dat.
El a trecut prin grea durere, dar noi iertare-am căpătat.