151.
Tată ceresc, din nou în a Ta casă
1. Tată ceresc, din nou în a Ta casă,
Prin har ne-ntâmpini cu-al Tău Fiu iubit.
La El gândim, când stăm smeriţi la masă,
Şi ne-amintim ce moarte-a suferit:
A fost zdrobit pe cruce, în tăcere,
Omul durerii-n suferinţă frânt,
Arzând de tot Fiinţa-I minunată,
Spre Tine-a înălţat parfumu-I sfânt.
2. I-ai dăruit un trup aici, în lume,
Prin viaţa Lui, El Te-a cinstit deplin;
Dar mult mai mult El Te-a cinstit prin moarte,
Frângând pe cruce trupul Lui cel sfânt.
La trupu-I frânt gândim smeriţi, sfânt Tată,
Frângând această pâine-Ţi mulţumim,
Suntem un trup prin jertfa Lui curată
Şi toţi de Fiul Tău ne amintim.
3. Fiind zdrobit pe cruce-n suferinţă,
Pe-altar se scurge sângele-I curat,
Supremul preţ al marii biruinţe
Şi-al slavei Tale, pentru veşnicii.
Cu mulţumire împărţim paharul,
Gândind la sângele Său sfânt vărsat,
În părtăşie, Tată, ne-nchinăm toţi,
Când moartea Lui din nou ne-o amintim.
4. Ca să-mplinim, prin har, dorinţa-I sfântă,
El ne-a adus la masă-n cinstea Sa.
E scumpă amintirea jertfei Sale,
Slăvită-I este răsplătirea Ta.
Conduşi de El în sfântă închinare,
Slăvim din inimi măreţia Ta,
Prin El uniţi în imn de adorare,
Acum şi-n veci de veci Îţi vom cânta.