144.
Doamne, cât sunt de plăcute
1. Doamne, cât sunt de plăcute locuinţele cereşti!
Sufletul nostru doreşte s-ajungă la Tine-n cer;
Inimile ni se-ndreaptă către Tine, Tată sfânt,
Aşteptând ca Domnul nostru să ne ia de pe pământ.
2. Fericiţi sunt cei ce veşnic locuiesc în casa Ta;
Cu Isus, ei toţi Îţi cântă şi se-nchină-n faţa Ta.
Ei îşi pun tăria-n Tine, sunt mereu încrezători,
Străbătând această lume ca străini şi călători.
3. Chiar prin a durerii vale când trec, o prefac, prin har,
Într-un loc de vii izvoare şi de binecuvântări.
Din putere în putere, ei merg înaintea Ta
Şi, prin Duhul Tău, ei cântă, Tată sfânt, spre slava Ta.