124.
O, cât de mult Tu ne-ai iubit
1. O, cât de mult Tu ne-ai iubit
Măcar că noi nu eram vrednici
Decât de moarte şi pieire
Şi de pedeapsa cea de veci!
Dar Tu asupra Ta ai luat orişice
Era-mpotrivă-ne
Şi ne-ai făcut fără prihană.
2. Tu ai venit în lume-aici
Şi ai slăvit pe Tatăl Tău sfânt
Şi voia Lui Tu ai făcut-o
Şi legea Lui ai împlinit.
Blestemul legii Tu l-ai luat şi noi azi
Nu mai suntem sub ea,
Căci am murit faţă de Lege.
3. O! Ce frumos va fi când Tu
Ne vei aduce înaintea
Lui Dumnezeu şi Tatăl Tău, sus,
Neprihăniţi şi proslăviţi!
Căci noi, deşi eram toţi pierduţi în păcat,
Acum stăm îmbrăcaţi
În toată-a Ta neprihănire.
4. Atunci toţi cei ce Te-au primit,
Toţi câţi din trupul Tău fac parte,
Adevărata Ta mireasă,
Uniţi cu Tine-n veci vor fi.
Atunci nu vor mai fi dezbinări, nici dureri,
Ci toţi una vor fi
Şi vor cânta a Ta iubire.