116.
Privim din nou spre Domnul
1. Privim din nou spre Domnul, al Tău Fiu preaiubit,
Ducând pe umeri crucea spre Golgota, smerit.
El merge în tăcere şi este aşezat
Pe-altar de Tine, Tată, spre-a fi înjunghiat.
2. Prin voia Ta divină pe cruce-a fost zdrobit,
Din trupul Său sfânt curge sângele scump de Miel.
Supus, de bunăvoie, S-a lăsat răstignit,
Ca-n jertfa Lui deplină, Tu să fii preamărit.
3. Gândim la suferinţa ce-L arde mistuind,
Jertfa desăvârşită cerul înmiresmând.
Prin El spre Tine, Tată, se-ndreaptă sfânt parfum:
Prin jertfa Lui cea sfântă noi Te slăvim acum.